Un om luminat de Dumnezeu, părintele Arsenie Boca veghează şi astăzi, dincolo de moarte, asupra românilor. Minunile sale sunt o certitudine pentru toţi cei care au simţit, pe trupul lor, miracolul vindecării. De boli, de griji, de suflet greu.
Manastirea Prislop, din jud. Huneadoara, pare locul unde s-a concentrat evlavia a zeci de mii de credinciosi. Nu este zi de la Dumnezeu sa nu vezi urcand prin gura de Rai a asezamantului pelerini veniti din toate colturile tarii pentru a se ruga fie si pentru cateva zeci de secunde la crucea mormantului Parintelui Arsenie Boca. In constiinta crestinilor ortodocsi numele Arsenie Boca este ca un fulger divin, binecuvantat de Dumnezeu. Iubitor de oameni dar aspru, categoric, fara sa iubeasca jumatarile de masura, a reusit inca din tinerete sa fie perceput de cei care l-au cunoscut drept un fenomen exceptional. De la infatisare, pana la ganduri si fapte, totul parea din alta lume.
Zecile de mii de credinciosi care vin in fiecare zi la Prislop sunt convinsi ca parintele Arsenie este inca acolo si ca le asculta personal rugaciunile, ca si cand ai fi in viata. Infinitul din privirea sa ii invaluie inca pe oameni, iar pasii sai, adiere de vant, tulbura inca frunzele si constiintele.
"Am auzit o voce langa mine foarte calda, foarte ingrijorata cumva. "No, ce s-a intamplat?"- si atunci m-am intors si exact in fata mea statea parintele Arsenie. O silueta inalta, subtire, imbracat in alb, un chip de o frumusete ingereasca. Si niste ochi care ma priveau foarte atent si foarte serios. De ce m-am speriat? Ma priveau doi ochi albastri, incontestabil doi ochi albastri de om, dar privirea aceea nu avea sfarsit, nu avea fund, nu avea fundal. Era pe dimensiune infinita. Senzatia mea a fost ca un cer infinit, albastru, ma priveste prin doi ochi omenesti", povesteşte unul dintre credincioşi.
Multe dintre faptele incredibile ce i-au insotit trecerea prin lumea asta pot fi privite de sceptici drept basme, scorneli bigote sau mituri. Numai ca miile de patiti care au trait fara anestezie minunile parintelui sunt convinsi ca totul s-a petrecut aievea. Unii sceptici au trecut marea indoielii intr-o clipita.
Minunile infaptuite de parinte, atat in timpul vietii cat si dupa moarte, sunt pretioase dovezi ale sfinteniei sale. Cea mai frecventa din manifestarile pe care unii le-ar cataloga drept paranormale, dar care sunt normale pentru un Sfant, este puterea acestuia de a patrunde in gandurile oamenilor. Mai mult decat atat, soarta era o carte deschisa pentru parinte. Timpul si spatiul nu erau pentru el decat dimensiunile lumii acesteia.
"Am auzit o voce langa mine foarte calda, foarte ingrijorata cumva. "No, ce s-a intamplat?"- si atunci m-am intors si exact in fata mea statea parintele Arsenie. O silueta inalta, subtire, imbracat in alb, un chip de o frumusete ingereasca. Si niste ochi care ma priveau foarte atent si foarte serios. De ce m-am speriat? Ma priveau doi ochi albastri, incontestabil doi ochi albastri de om, dar privirea aceea nu avea sfarsit, nu avea fund, nu avea fundal. Era pe dimensiune infinita. Senzatia mea a fost ca un cer infinit, albastru, ma priveste prin doi ochi omenesti", povesteşte unul dintre credincioşi.
Multe dintre faptele incredibile ce i-au insotit trecerea prin lumea asta pot fi privite de sceptici drept basme, scorneli bigote sau mituri. Numai ca miile de patiti care au trait fara anestezie minunile parintelui sunt convinsi ca totul s-a petrecut aievea. Unii sceptici au trecut marea indoielii intr-o clipita.
Minunile infaptuite de parinte, atat in timpul vietii cat si dupa moarte, sunt pretioase dovezi ale sfinteniei sale. Cea mai frecventa din manifestarile pe care unii le-ar cataloga drept paranormale, dar care sunt normale pentru un Sfant, este puterea acestuia de a patrunde in gandurile oamenilor. Mai mult decat atat, soarta era o carte deschisa pentru parinte. Timpul si spatiul nu erau pentru el decat dimensiunile lumii acesteia.
Scrutand biografia lui Arsenie Boca putem gasi indiciile viitoarei sale misiuni divine. Fiul lui Iosif si al Creștinei, caci asa o chema pe mama sa, a vazut lumina zilei la 29 septembrie 1910 in satul Vața de Sus din Muntii Apuseni. Numele sau de mirean a fost Zian Vălean Boca. Pare ca traseul sau initiatic a inceput din copilarie, cand singuratatea prin muntii Apuseni, printre salbaticiunile padurii, i-au revelat cumva, naiv la inceput, esenta divina a universului. Dotat cu capacitati intelectuale exceptionale, fiul de taran autentic, Zian Boca termina Liceul Avram Iancu ca sef de promotie. Dintr-un impuls ce vesteste cumva viitoarea sa menire, Zian sadeste in curtea liceului un gorun care exista si astazi si caruia I se spune- Gorunul lui Zian.
Paradoxal insa, viitorul sfant avea o inclinatie deosebita catre ceea ce numim – stiinte pozitive- fizica, matematica, biologia. Zian cerceteaza lumea si cu aceste instrumente dar la capatul cercetarii gaseste intotdeauna mintea infinit creatoare a lui Dumnezeu. Artist plastic exceptional si muzician, parintele Arsenie alege pana la urma Academia teologica din Sibiu unde se remarca deja prin atitudinea sa ascetica care ii si atrage porecla: Sfantul. O porecla care se va dovedi profetica.
Marea revelatie care il va transforma pe Zian Boca in viitorul parinte Arsenie se va petrece in 1939, pe muntele Athos.
In urma acestei revelatii de pe muntele Athos, Arsenie Boca e inzestrat de Dumnezeu cu darul inainte vederii, adica parintele devine clarvazator. Din acest moment parintele capata darul citirii viitorului.
De pe muntele Athos, Arsenie ajunge la Chisinau intr-un moment de cumpana pentru Romania. Astfel, asista la drama sutelor de mii de basarabeni care fugeau din fata “armatei rosii si fara Dumnezeu”. In acele vremuri blestemate, parintele Arsenie are convingerea ca l-a vazut pe Iisus, intrupat intr-un barbat imbracat modest, care se uita la oameni cu atata tristete si jale cum nu mai vazuse parintele niciodata. Intr-un gest de milostenie, Arsenie a vrut sa ii dea acestui om, codrul sau de paine. Numai ca atunci cand a vrut sa ii intinda bucata de paine, omul acesta disparuse ca prin farmec. L-a numit “omul durerilor” si a ramas cu convingerea ca acel barbat fusese chiar Iisus.
Tanarul Zian Boca ajunge pana la urma la manastirea Brancoveanu, de la Sambata de Sus. Dupa Pastele din 1940, diaconul Zian Boca este tuns in calugarie, primind numele de Arsenie. Din acest moment incepe sa se manifeste cu adevarat fenomenul Arsenie Boca – calugarul exemplar al Ortodoxiei.
Fiinta parintelui Arsenie Boca modifica textura universului, asa cum il intelegem noi. Alesii de pe langa el puteau vedea si ei cum fortele naturii, asa cum le stim noi, I se supuneau in mod miraculos.
Poate si de aceea multe dintre minunile parintelui Arsenie au ramas in sufletele si mintile oamenilor ca un lucru de taina. Nu s-a facut parada de ele si cumva, parintele a patruns in sufletul scepticilor drept un mit. Insa cateva dintre relatarile celor care au asistat la asemenea minuni, par deasupra oricarei banuieli. Vorba Sf Augustin- pentru cel care crede, am 1000 de argumente, pentru cel care nu crede, nu am nici unul. Singura inregistrate audio cu parintele Arsenie este un discurs despre fericire.
Se spune ca atunci cand parintele Arsenie se ruga pentru romani, ii curgeau lacrimi si intreaga multime plangea cu el. Iubirea de oameni si miracolele, cotidiene aproape pe care, prin credinta, parintele le savarsea i-au asezat aureola de sfant inca din timpul vietii. Cand Arsenie voia sa ocroteasca lumina lumanarii, nici o vijelie din lume nu o putea stinge.Alt martor ales de parintele Arsenie a vazut cu ochii lui cum chiar ploaia si norii il ascultau. O icoana a Mantuitorului, pictata chiar de el, tine la distanta stihiile.
MINUNE la mormântul lui Arsenie Boca
Si cine stie cate alte minuni a mai savarsit parintele Arsenie, despre care nu o sa aflam niciodata, tocmai pentru ca atat cei vindecati cat si parintele au pastrat o pioasa tacere . Un caz despre care s-a aflat totusi este cel al unei fete paralitice care s-a ridicat in picioare si a mers.Inca din anii 40, parintele Arsenie Boca a intrat in vizorul autoritatilor pentru ca devenise un lider spiritual puternic. Acuzatia ca ar fi colaborat cu legionarii, ostili guvernului Antonescu, a fost motivul pentru care acesta a devenit obiectiv al serviciilor secrete, inca de pe atunci. Sa nu mai vorbim despre dosarele pe care i le-a facut securitatea odata cu venirea comunistilor. Pe acestia ii deranja parintele din foarte multe puncte de vedere. Era purtatorul credintei stramosesti si, mai mult decat atat, cuvintele sale erau lege pentru credinciosi. De aceea a fost arestat de cateva ori si, poate cel mai grav lucru, i s-a interzis sa mai fie calugar.
Prima arestare s-a petrecut pe cand era la manastirea Sambata, cand tocmai isi construise chilerul din varful muntilor Fagarasului. Trimis la Canalul Dunare Marea Neagra, parintele se intoarce dupa un an si, pentru a fi protejat, este trimis de staretul manastirii peste munti, intr-un loc restras din Tara Hategului, la manastirea Prislop. Faptul ca oamenii continuau sa il caute pe parinte si acolo, i-a determinat pe securisti sa il aresteze inca odata. Eliberat in aprilie 1952, revine la Prislop, dar prigoana nu inceteaza. Este din nou arestat si anchetat la Timisoara, Jilava si Oradea. Pe cand indura calvarul sau personal in inchisoarile comuniste, parintele a fost o lumina pentru cei care l-au cunoscut acolo, dupa gratii. Chiar si pentru gardienii atei ai inchisorilor.
Din acea perioada intunecata provine relatarea unei minuni care se regaseste chiar in dosarul sau de la securitate. Nici macar ateii comunisti nu au putut ignora ceea ce s-a petrecut sub nasul lor.
Arsenie Boca era la munca silnica la canalul Dunare- Marea Neagra cand mama lui a murit. Relatarile celor care au participat la inmormantare vorbesc despre prezenta parintelui Arsenie la capataiul mamei sale. Pe de alta parte, din lagarul de munca nu se raportase nici o evadare. Mai mult decat atat, parintele pare sa fi fost in acelasi timp si in lagar si la inmormantare. Despre capacitatea lui de a se teleporta dintr-un loc in altul multa lume pastreza tacerea, fiind una dintre enigmele absolute ale existentei sale.
Vine PRĂPĂDUL.
Profeţiile preoţilor români Justin Pârvu, Ilarion Argatu şi Arsenie Boca
Profeţiile preoţilor români Justin Pârvu, Ilarion Argatu şi Arsenie Boca
Scapat din inchisorile comuniste dar ranit profund de faptul ca nu mai putea sluji si spovedi, parintele devine pictor de biserici. Harul sau se va transpune in fresca bisericii din Draganescu, jud. Giurgiu. Multe dintre cele zugravite aici pot fi interpretate drept profetii.Chiar daca nu mai purta vesmintele calugariei, harul parintelui Arsenie, devenit zugrav de biserici, atragea ca un magnet cohorte de credinciosi. Retras, mai tarziu, intr-o casa la Sinaia, parintele incearca sa reinvie spiritul manastirii Prislop impreuna cu cateva maicute gonite si ele de comunisti din mamastirea hategana.
Tanjea grozav dupa viata monahala. Cand era calugar la Prislop, Arsenie si-a ales locul unde sa fie inmormantat. Celor apropiati le-a spus si ziua cand va pleca la cele vesnice. Totul s-a intamplat exact cum a prevazut. Pe 28 noiembrie 1989 moare la Sinaia iar trupul e ingropat acolo unde si-a dorit.
La nici o luna dupa moartea sa, i s-a mai implinit o profestie. Ceausescu avea sa cada sub gloante la Targoviste.
Disparitia fizica a lui Arsenie Boca nu a insemnat mare lucru pentru fenomenul Sfantul Arsenie Boca. Maicutele din Prislop si pelerinii care vin cu credinta la mormantul sau, simt prezenta parintelui acolo, printre ei. Mai mult, sirul minunilor pe care le-a savarsit din timpul vietii, nu a fost curmat de moarte. Se intamplă in fiecare zi cate ceva care sfideaza ratiunea. Recent, intr-o fotografia facuta la mormantul sau apare o silueta misterioasa. Ca si cand Sfantul ar fi vrut dea un semn ca este acolo si ca asculta rugaciunile fiecaruia.
Maicutele de la Prislop pastreaza astazi inca multe din tainele vizionare ale parintelui, respectand cu stictete regula tacerii. Aflandu-ne printre ele, in gradina Prislopului, am simtit cu adevarat ca de aici, din acest loc plin de lumina, parintele Arsenie vegheaza asupra neamului romanesc, asa cum, inca din viata, a facut-o, rugandu-se in flacari pentru mantuirea poporului mult incercat.
Semn rău pentru credincioşii din toată ţara. Izvorul părintelui Arsenie Boca, de la Sâmbăta de Sus, din Făgăraş, locul de reculegere a zecilor de mii de credincioşi, a secat. Localnicii pun acest lucru pe seama păcatelor pe care oamenii le fac tot mai des, dar mai cred că este şi un avertisment pentru toţi românii.
La aproximativ un kilometru de Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, la poalele munţilor Făgăraş, se află izvorul binecuvântat de părintele Arsenie Boca. Cel supranumit Sfântul Ardealului obişnuia să stea de vorbă cu oamenii la locul numit “La izvor” şi să spovedească sau să-i sfătuiască pe cei care veneau în număr covârşitor din satele învecinate.Părintele a vieţuit în Mănăstirea Brâncoveanu între anii 1940-1948, iar cei care l-au cunoscut spun că avea darul de a face minuni. În timp, izvorul a devenit loc de pelerinaj, mii de credincioşi venind aici anual pentru a lua apă în sticle, damigene şi chiar în butoaie, convinşi că apa este tămăduitoare.
Credincioşii dau vina pe păcate
“Este apă bună de leac. Am păstrat ani la rând o damigeană cu apă de aici şi nu s-a stricat”, ne-a povestit tanti Maria C., din oraşul Victoria. “Vin o dată pe săptămână şi iau apă pentru toată familia. O folosim la băut şi la gătit şi ţine bolile şi necazurile departe de noi. Uneori, stau câteva ore la coadă, pentru că vin multe autocare cu oameni din toată ţara şi toţi vor să ia apă de la izvor. Dar eu am răbdare”, a mai povestit femeia.
Biserica din Draganescu, judetul Giurgiu, nu este o simpla biserica de sat in apropiere de Bucuresti, ci un loc ce atrage anual ochii curiosilor si credinciosilor care vor sa vada cateva dintre cele mai neobisnuite fresce pictate intr-un lacas de cult din Romania.
Asta pentru ca in Biserica din Draganescu, timp de 20 de ani, preotul Arsenie Boca a lucrat si a pictat fresce pe care unii le-ar cataloga profetice.
Alaturi de fresca "Omului modern", in care omul, inconjurat de tehnologie si bunastare materiala, refuza sa vina in Imparatia Domnului si alege sa se ridice la ceruri intr-o racheta spatiala, si fresca in care este prezentata Canonizarea lui"Daniil Sihastrul", in Biserica Draganescu se afla una dintre imaginile care starnesc realmente semne de intrebare.
Intr-o fresca ce reprezinta o forma a apocalipsei, doua turnuri gemene sunt prezentate in pictura in flacari, aproape distruse, o imagine apropiata de cea a dezastrului din New York.
Biserica se delimiteaza insa de cuvintele "miracol" si "minune" si spune ca fresca poate fi interpretata in nenumarate feluri, insa nu poate fi considerata profetica.
"Este o imagine a apocalipsei ce poate fi interpretata, insa nu vrem sa vorbim despre miracole sau minuni, ne delimitam de astfel de lucruri care stim ca starnesc interesul.", a declarat pentru StirileProTV.ro parintele Bisericii Draganescu, Petcu Razvan Lucian.
Interesul pentru aceste fresce creste si mai mult mai ales cand aflam ca ele nu au fost pictate recent, ci in urma cu mai bine de 40 de ani.
“Parintele Arsenie Boca a lucrat la aceste fresce intre 1968 si 1983.”, ne-a mai marturisit actualul preot al Bisericii Draganescu, adica intr-o perioada in care NASA dezvolta programul Apollo al rachetelor trimise pe Luna cu echipaj uman, insa cu multi ani inainte ca Daniil Sihastrul sa fie Canonizat, eveniment petrecut la inceputul anilo ’90, si cu multi ani inainte ca imaginea unor turnuri gemene in flacari sa tulbure privirile miliardelor de oameni de pe suprafata pamantului.
“Pictura nu defineste in detaliu caderea turnurilor gemene din New York. Este o simpla interpretare, e o imagine a apocalipsei”, ne mai spune preotul Lucian.
Daca parintele Arsenie Boca ar fi avut sau nu picture profetice este greu de spus. Biserica vorbeste doar despre “context teologic si interpretare religioasa”.
Dar tocmai aceasta libertate de interpretare lasa totusi o poarta deschisa catre mister pentru cei care cred ca in acele fresce se afla mai mult decat o simpla pictura.